evenimente, ganduri, muzica

folk you

Vineri seara, 4 Decembrie 2009, orele 20. La Old School Folk era anuntat mare concert mare Doru Stanculescu si Sorin Minghiat. Ajung acolo romaneste, cu vreo 20 de minute intarziere si eram deja in criza de timp, nu stiam cum sa fac sa ma teleportez mai repede in sala de la etajul 2. Insa cum intru in sala, raman cat se poate de interzis: daca erau 20 de persoane prezente. Am crezut initial ca am gresit sala, desi la intrare am vazut clar afisul cu concertul lui Doru Stanculescu. Si totusi, chiar il vad pe acest domn al muzicii folk la una din mese, vorbind colocvial cu cativa prieteni, semn ca nu eu am gresit. Inca perplex, ma asez si eu la o masa mai retrasa si in ciuda frigului din sala, incerc sa ma linistesc si sa intru intr-o stare de spirit mai adecvata serii de concert.

Si totusi, linistea scenei continua sa fie prezenta, insotind cu incapatanare linistea meselor in mare parte pustii. Nu-mi venea sa cred, totusi, ca sala putea fi atat de goala. Noroc cu conexiunea wireless, am reusit sa umplu lungul timp pana la inceperea concertului cu ceva activitate (mai mult sau mai putin utila 😛 )

Intr-un final, undeva in jur de ora 21.30 cred, pe scena a urcat un debutant (spre rusinea mea, nu i-am retinut numele) care promite multe odata ce va reusi sa treaca peste emotiile cantarii in fata spectatorilor. Intre timp, in sala mai apar cateva persoane, prieteni sau cunostinte vechi ale lui Doru Stanculescu.

Marele Doru Stanculescu isi face impresionanta prezenta undeva spre 10, la 2 ore dupa timpul anuntat de incepere a concertului. Si nu din vina lui, am sa revin imediat la aceasta idee. Dupa o scurta introducere, pentru ca tot eram asa de putini, ne invita sa ne simtim ca acasa si sa mai uitam de aplauze caci nu-si au rostul intr-un cadru asa de intim. L-am ascultat insa numai pentru prima parte 😛

El insa chiar a vorbit serios si asa a si cantat – ca pentru prieteni. In cea mai mare parte, era cat se poate de adevarat 😉 Si iarasi, pentru inca o seara, Doru Stanculescu, in stilul sau atat de caracteristic, ne-a incantat auzul si sufletele cu cantul sau aparte si cu versuri minunate. Amintiri vechi si altele mai noi mi-au trezit iarasi bucurii si uneori regrete, imagini de plaja calda in miez de vara, de la primele Folk You din Vama Veche sau sali mari de concert, toate sunt legate de acest artist al sufletelor noastre. Ne-a povestit istorii vechi, de debutant pe aceeasi scena de pe care acum ne privea ca un senior al folk-ului romanesc. Ne-a trazit zambetele cu glume si cu snoave. A fost, cu alte cuvinte, un concert Doru Stanculescu asa cum il stiu toti pasionatii de folk si de muzica cu suflet.

Mai mult decat atat, in paralel cu scena, am avut parte de un alt mic spectacol de arta, care la final ne-a lasat pe toti privind admirativ. Si asta pentru ca artista Eva Radu a pictat, nu cu pensula sau creionul ci folosind un cutit pe post de condei al panzei sale. Pe tot parcursul cantarii lui Doru Stanculescu, Eva a pictat, cat se poate de live, portretul marelui artist aflat pe scena. Rezultatul muncii sale a fost cu adevarat impresionant, acest stil de pictura are un impact deosebit, mai ales executat cu atata gratie.

Evenimentul, caci cuvantul concert devine prea sarac pentru a cuprinde toate cele intamplate Vineri seara pe scena din Old School Folk Club, s-a incheiat putin dupa ora 12, in ropote de aplauze si priviri admirative catre cele doua imagini: un Doru Stanculescu aflat pe scena, radiant si incantator ca de obicei si reprezentarea sa grafica, aflata in mijlocul salii, pe o plansa desenata cu mult suflet si care parea sa fi prins in ea sclipirea artistului.

Si revin acum la ideea mentionata mai sus: cum se face ca atat de putini oameni erau acolo? Cum se face ca un concert folk a ajuns sa fie un eveniment aproape underground? Unde ne sunt visatorii? Unde sunt tinerii la suflet care sa stie ca a lor este iubirea si lumea intreaga numai sa vrea s-o ia? Unde sunt acei frumosi nebuni care nu se multumesc decat cu lumea intreaga in palma lor? Oare nu mai avem curajul sa visam frumos? Nu mai avem puterea sa ne cantam cu glas tare iubirile, impartasite sau doar dorite? La Folk You asta vara, in Vama Veche, era plaja plina – unde au disparut toti acei iubitori de muzica a sufletului? Am plecat cu inima indoita de la concert, desi de la ce s-a petrecut pe scena nu mi-as fi putut dori mai mult. Si imi pare rau ca scriu asta dar cred sincer ca ne meritam soarta. Ne ucidem artistii si la final de ucidem propriile suflete lipsind de la scena propriei vieti. Este vremea noastra acum, noi unde suntem?

Si la final, va spun ca in fiece Vineri, de la orele 20 trecute fix, in Old School Folk Club, la etajul 2 in Casa de Cultura a Studentilor Bucuresti, se canta muzica vie, se mangaie suflete si se inalta spirite – se canta, live, folk. VENITI SI VOI!

Va las cu una din cele mai frumoase melodii ale lui Doru StanculescuFara petale. O melodie cu o poveste la fel de frumoasa, iubitorii de folk sunt convins ca o stiu. Pentru mine, este o alta poveste, poate nu la fel de dramatica dar nu mai putin lipsita de emotie, o poveste veche si frumoasa. Si din cand in cand, ascultand Fara petale, povestea imi reapare in minte si-n suflet si ma bucura si ma incalzeste, chiar iarna fiind. Si sunt convins ca nu numai pe mine.

Doru StanculescuFara petale

1. Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar

2. Un strop de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperta-n aur un sicriu de scrum

R: Incearca, incearca, piaptana ochii ei
Ma incearcana…

Reclame
Standard
evenimente, muzica

lasa-ma sa ard

Si am ars. Cateva sute de visatori am ars in seara asta, alaturi de Calin Pop, Marcel Breazu, Leontin Iovan si Tiberiu Pop – adica Celelalte Cuvinte. Niste Cuvinte care au facut un concert ce va ramane in sufletul multora – evident si eu ma numar printre ei. Spre rusinea mea dar si datorita zgarceniei cu care cei patru vin prin aceasta parte de tara pentru concerte, in asta seara i-am vazut si ascultat prima oara pe scena. As da timpul inapoi de as putea pentru a-i admira pe scenele din anii lor mai tineri. Si nu doar odata ci de fiecare data. Dar s-o luam cu inceputul 😉

Concert Celelalte Cuvinte la The Silver Church

Concert Celelalte Cuvinte la The Silver Church

The Silver Church Arena este un club care merita multa atentie. Iata ca, printre alte nume foarte interesante din ultima vreme, au reusit sa-i aduca si pe cei de la Celelalte Cuvinte intr-un ultim concert bucurestean pe acest an. Nu ca ar fi avut prea multe pana acum. Noroc cu notificarile facebook am aflat si eu in timp util de acest eveniment. Asa ca mi-am spus in barba ca nu-l voi rata sub nici o forma – si suprinzator, chiar m-am tinut de cuvant, chiar daca am ajuns putin dupa inceperea cantarii. Odata ajuns insa, am intrat, literalmente, intr-o alta lume.

O lume mai veche, o lume mai asezata, o lume care venise aici pentru un singur lucru – sa se bucure de Cuvinte. Si au facut-o din plin. Publicul era format in majoritate din oameni peste 30 de ani, oameni care au descoperit demult cine sunt si ce inseamna Celelalte Cuvinte, oameni care au crescut alaturi si impreuna cu ei, cu versurile lor, cu filosofia lor, cu armoniile lor, cu stilul lor unic si atat de plin de farmec. Oameni care au venit sa asculte si sa simta un rock de calitate, sa se bucure de nenumarate amintiri legate intr-un fel sau altul de muzica lor. Eu cel putin asta am facut si stiu sigur ca nu am fost singurul. A fost foarte interesant sa fiu la un concert rock la care numarul de plete sa fie in minoritate. Si asa nu din cauza vreunei slabe calitati a trupei prezente, nicidecum, ci din cauza ca multi, foarte multi dintre participanti au inlocuit intre timp, dupa niste ani adunati pe rabojul vremii, pletele cu niste mandre chelii 😛 , semn al anilor adunati in locul firelor cazute la datorie. A fost unul din primele lucruri pe care le-am observat dupa ce am intrat in sala. Dar lipsa pleatei n-a impiedicat pe nici unul din cei prezenti sa cante alaturi de cei de pe scena si sa faca asta din tot sufletul. Putine au fost piesele la care majoritatea celor din sala sa nu fi stiut cuvintele, sa nu cante alaturi de ei. Calin si-ar fi putut menaja linistit vocea in seara asta, avea cine sa cante pentru el – cei din sala l-au insotit in cam toate piesele iar in momentele in care el inceta sa cante si lasa numai sala, volumul vocilor era cel putin impresionant.

Intre piese, toata sala striga Cuvinte … Cuvinte … Cuvinte si se aplauda – ceva ce in mod obisnuit auzi numai la un final de concert, cand se cere bis. Practic, aproape tot concertul a fost format din bis dupa bis dupa bis. Membrii Cuvintelor erau in mod evident placut suprinsi, nu cred ca se asteptau la o primire atat de calda, Calin fiind tot timpul plin de zambet la aceste reactii ale publicului. Calin care a aratat, iarasi, ca este un copil ascuns in haine de adult. Zambetele lui, ori adresate catre public ca singur raspuns la aplauze, ori adresate siesi, in timp ce se juca cu chitara la vreun pasaj care-i placea mai mult, l-au dat de gol cat de multa bucurie si entuziasm ascunde sub expresia de obicei serioasa.

N-am sa fac o lista completa a pieselor din seara asta dar vreau sa-mi aduc si sa va aduc aminte de titluri precum: Fantana Suspinelor, Iarba prin par, Un sfarsit e un inceput, Daca vrei si multe multe altele. Concertul a durat peste doua ore si jumatate si a reusit sa-mi aduca in gand si-n suflet multe, multe nopti frumoase, multe amintiri, unele fericite, altele mai putin vesele dar toate le-am primit cu multa bucurie. Pentru ca Celelalte Cuvinte au facut parte din adolescenta mea de la bun inceput, tin minte ca ieri cu cata mirare si surpriza am primit albumul Se lasa rau, aparut cand eram inca la inceput de liceu 😀 – he he, ce vremuri.

Concert Celelalte Cuvinte la The Silver Church

Concert Celelalte Cuvinte la The Silver Church

Celelalte Cuvinte au aratat in seara asta ce inseamna un rock cu adevarat de calitate, ce inseamna muzica romaneasca, cat de creativi putem fi, ce versuri stim a scrie. A fost o desfatare sa fiu parte la un asa eveniment si nu m-am putut opri sa nu ma gandesc cat de sus ar fi putut ajunge aceasta trupa daca ar fi avut o sustinere pe masura talentului lor. Desi acum au trecut de anii tineretii si asta se simte, au reusit sa tina un concert de zile mari. De zile foarte mari – nu pot sa nu ma intreb cum ar fi aratat un concert Celelalte Cuvinte cu un public de 100.000 de oameni, pe un stadion pe masura. Ar fi un delir. Ritmurile create de ei, armoniile specifice lor ar putea incanta orice ureche de pasionat al rock-ului.

Inchei lasandu-va cu piesa Daca vrei, una din cele mai reprezentative pentru stilul unic al Cuvintelor. Eu inca am in minte si-n suflet sunetul publicului: Cu-vin-te, Cu-vin-te, Cu-vin-te …

Celelalte CuvinteDaca vrei

Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.

Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg, lasa-ma sa curg.

Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…

Standard