cu bicla, evenimente, ganduri

revolutia pe doua roti – partea a doua

Continuare din prima parte a revolutiei pe doua roti 😛

Daca intalnim nesimtiti si cretini in trafic, asa sunt ei prin natura lor, nu datorita numarul de roti/picioare pe care le conduc. Un cretin care nu se uita in trafic si-ti taie calea te va lovi cu umarul pe trotuar in aglomeratie – pur si simplu nu-i pasa de tine si de cei din jurul lui. Un buric de genul asta nu te agreseaza pentru ca are ceva cu tine sau cu ceea ce reprezinti – asta deja ii depaseste cu mult conditia – ci pur si simplu nu stie sa se comporte altfel. Nu are rost sa selectam din amintirile de trafic doar aceste intamplari neplacute – da, sunt potential periculoase, fatale chiar – dar la fel este si la volan si pe trotuar. Pot sa compar cu destula experienta acum mersul pe bicicleta cu sofatul si nu consider ca exista diferente notabile de nici o parte. Este la fel de rau – sau de bine – in ambele versiuni.

Hai sa nu mai punem paie pe foc incercand sa fortam lucrurile si sa acceptam o realitate – suntem foarte putini biciclisti in orasul asta incat sa pretindem o banda libera pentru biciclete. Este o exagerare. Suntem in acelasi timp prea multi participanti la trafic – si lucrurile nu se vor rezolva curand. Sa facem un mars care sa blocheze strazi si sa aiurim traficul si asa dezastruos nu va rezolva nimic – ba dimpotriva, exact asa vor incepe cu adevarat frictiuni intre soferi si biciclisti. Un sofer care trece in trafic pe langa un biciclist probabil ca-i va face loc. Insa acelasi sofer care a stat in trafic 20 min in plus ca sa treaca o coloana de biciciclete la o ora de varf, este foarte posibil ca data viitoare sa nu-i mai pese.

Foto Ciclopromenada nocturna editia 3

Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

Personal, particip cu drag la toate evenimentele de ciclism urban cu un singur scop – cei care isi fac curaj sa vina cu noi, au mari sanse sa prinda curaj/gust pentru pedalatul in oras, pe sosea. Si apoi ne vom saluta in trafic. Asa am inceput eu sa merg cu bicla la birou si sa las masina acasa din ce in ce mai des. Mi-am facut curaj dupa ce am participat la prima Ciclopromenada nocturna si am vazut ca a merge pe strada nu-i asa mare act de nebunie cum credeam la inceput. Restul a venit de la sine, acum ma bate gandul sa-mi iau pelerina ca sa pot veni cu bicla si pe ploaie in oras. Asta este revolutia pe care o putem face, care ne este accesibila si care va aduce natural transformarile majore pe care ni le dorim. Da, ar fi ideal sa avem o banda dedicata bicicletelor si prioritate in trafic – ar fi perfect. Dar nu se va intampla curand. Insa cu cat vor iesi mai multe biciclete pe strada, cu cat isi vor cumpara mai multi biciclete si le vor folosi, masa critica isi va face singura datoria. Soferii se vor invata ca au parteneri de trafic, vor capata reflexul de a se asigura si catre bordura si de a lasa un spatiu de trecere si asa mai departe. Asa cum au invatat ca in trafic exista motociclete, asa vor invata si ca exista biciclete. Si ca ele sunt folosite si in traficul urban, nu doar de nea Gheorghe ca sa se intoarca acasa beat crita de la carciuma – din pacate, cam asta este, usor romantata e drept, parerea domnilor de la primaria capitalei despre biciclisti 😦

Ca sa concluzionez ca deja m-am intins cam multisor, revolutia pe doua roti de care am pomenit in titlu nu se va face niciodata asa:

Foto Biker Throwing MolotovFoto: Geo Atreides

Revolutia asta se va face cu multe iesiri, cu multi oameni care vor face ceea ce afirma ca vor sa faca – adica sa mearga cu bicicleta, fara nici o autorizatie caci nu avem nevoie de autorizarea nimanui ca sa facem ceea ce scrie in lege – adica sa folosim carosabilul pentru deplasarea pe biciclete. Caci se poate, nu e nici o mare filosofie sau vreun cine stie ce eroism. Si daca nu ma credeti, va astept pe strada sa dam o tura, sa vedeti cat de usor e 😉

Si intre timp, vad ca si Ariel si-a pierdut rabdarea si vrea sa lipim stickere pe masinile parcate pe pistele de biciclete. Hmmmm, poate nu e chiar cea mai buna idee, as zice eu.

Ne vedem la Ciclopromenade si Bikewalk-uri si la ce o mai dar mai ales ne vedem in trafic 😀

Standard
cu bicla, evenimente, ganduri

revolutia pe doua roti

Am cateva idei legate de conflictul mai mult sau mai putin direct dintre ciclisti si soferi pe care le tot rontai de ceva vreme. Si cum a venit vremea buna (sper sa si tina :D) si a inceput prin consecinta sezonul de pedalat serios, gandurile au capatat ceva mai multa consistenta. Ba mai mult, au fost deja sau sunt pe cale sa se intample si primele evenimente semnificative de ciclism urban, deja traditionalele: Bikewalk si peste cateva zile Ciclopromenada nocturna. In acelasi timp si cu oarece legatura cu cele de mai sus, citeam azi protestul anarhicului Geo Atreides.

Cum spuneam, lucurile se leaga. De ce? Pentru ca ambele evenimente mentionate au trecut prin doua etape. Una de inceput, anume anul trecut, in care nu am cerut voie nimanui sa ne adunam ci doar am actionat firesc – ne-am adunat si ne-am plimbat, frumos si ordonat, pe biciclete. Toate bune, pana la final cand s-a lasat cu o amenda, George Hari va poate povesti mai multe. Anul asta, atat Ariel cat si George – cei doi bravi organizatori ai evenimentelor urbanic cicliste cu onor mentionate, au hotarat sa treaca pe partea luminoasa a legii. Adica au cerut voie de la stapanire, ca cam asa a iesit (e cu intentie, zau).

Foto Ciclopromenada nocturna editia 3Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

In ambele situatii, dorinta lor/noastra de a organiza un mars ciclist normal, firesc, pe sosea, acolo unde ne este locul, a fost tratata cu mult interes si s-a primit aprobarea pentru o tura de parc, cam la jumatate din lungimea dorita si doar pe pistele de biciclete. Mda, adica sa inghesui 4-500 de oameni pe pistele care si asa sunt vai de mama lor. A iesit asa cum ne asteptam, o mare inghesuiala. Dar ce conteaza pentru primarie? George a reusit pana la urma sa obtina autorizarea pentru mers pe sosea dar la ora 20.00. Adica, vorba ceea, e Ciclopromenada nocturna – prin urmare, e numai bine la orele opt pe inserat, undeva in lumea asta mare o fi si noapte, poate. Sau nu au inteles cei de la primarie ce vrea sa insemne numele asta complicat 😛 Una peste alta, se simte ca si cum fi primit un os si ar trebui sa fim recunoscatori, cu ochii mari si umezi si sa dam fericiti din coada. Sau nu.

Pe acest fond, da, imi cam vine sa-i dau dreptate lui Geo, la vorbele lui pline de zaduf mentionate mai sus. Nu de alta dar am patit si eu destule prin trafic, cu soferi care nu au habar ca strada nu e numai a lor, e a noastra. Stiu cum e sa te uiti la un sofer in ochi si el totusi sa plece din parcare sau de pe strada laterala iar tu sa fii nevoit sa lipesti cauciucul pe sosea si sa ochesti unghiul de evadare, in speranta ca nu vei derapa si te vei imprastia pe jos. Chestie care la 25 Km la ora e probabil sa nu fie chiar placuta 😐 Sau soferi care opresc la semafor lipiti de bordura, in asa fel incat sa nu ai nici cea mai mica sansa sa treci normal, sa fie nevoie sa stai in teava lor de esapament sau sa te strecori taraind piciorul pe bordura. Soferi care se uita in retrovizoare sa nu cumva sa le atingi masina dar nu ar misca-o 30 cm mai la stanga sa poti trece si tu – la naiba, cum sa ajungi tu in fara lor? Da, am patit toate astea.

Foto Ciclopromenada nocturna editia 3Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

Am patit insa si reversul medaliei. Traseul meu de ciclist ma duce prin conditii de trafic destul de diverse, asa ca am avut si placuta supriza sa vad cum un TIR merge linistit in spatele meu si nu ma depaseste, pentru ca in fata la 30 metri se afla un obstacol pe care trebui sa-l ocolesc si daca m-ar fi depasit as fi fost nevoit sa opresc. Am vazut si masini care au stat cuminti in spatele meu, soferul intentionand sa vireze dreapta, pana ce eu am trecut de strada pe care voiau sa intre. Am zambit placut suprins de o masina care m-a asteptat fara nervozitate sa virez stanga, in timp ce eu asteptam culoar printre masinile din contrasens. Am vazut masini care s-au dat putin la o parte la semafor sau care in mod intentionat au lasat loc pana la bordura in asa fel incat sa pot trece cu usurinta. Da, am patit toate astea.

Mai mult decat atat, am placerea de a fi si sofer asa ca mi-am luat si imi iau portia de trafic si aglomeratie cu varf si indesat. Si pot sa spun ca daca as copia ultimele doua paragrafe, s-ar potrivi perfect si in ce priveste sofatul – evident cu mici adaptari de situatie 😛 Tot acelasi principiu il pot aplica, la fel de usor si de corect la statutul de pieton. Sau de calator cu RATB-ul sau de ce ati mai vrea voi. Concluzia este de fapt una singura si cred ca destul de evidenta – nimeni nu are nimic in mod special cu biciclistii – eu cel putin sunt convins de acest lucru.

Deja e trecut de orele doua ale noptii asa ca ar fi cazul sa iau o pauza. Continuarea o promit cat de curand ca mai am de scris multe 😛

UPDATE: Continuarea se gaseste aici

Standard