Arhive pe etichete: Sapanta

ca-n viata, de pe drum

v-o prezint pe Mona

Foto muncitori lemne ucrainieni Maramures SapantaSarbatorile anului trecut le-am sarbatorit intr-o zona draga mie, la Maramuresul nostru cel inca istoric. Mai exact la Sapanta, ca am vrut sa avem un an nou vesel 😀 Cum serile de iarna-s lungi iar oamenii usori la vorba, am avut parte de multe povesti in compania gazdoiului nostru. Pe care le-am … savurat 😉 Una dintre ele, tragi-comica, o are in prim plan pe Mona.

Maramuresul, in special zona sa cea mai nordica, are doua caracteristici care ne intereseaza in aceasta poveste: este foarte activ in exploatarea forestiera si este invecinat cu Ucraina. Mai ales in ce priveste Sapanta, e mai la indemana sa faci cumparaturile la Ucraina decat sa mergi pana la hyper-market. La modul cat se poate de propriu este asa, daca stranuti putin mai tare poti fi acuzat de terorism biologic international. Rezulta de aici ca multi ucrainieni vin sa lucreze la noi, unde veniturile sunt ceva mai rasarite, cei mai numerosi fiind angajati ca taietori de lemne.

Continuă lectura →

Standard
ca-n viata, de pe drum, poz(n)e

o familie vesela

Acum un an, cu cateva ore inainte de petrecerea de Anul Nou, am profitat de lenea prietenilor cu care eram asa ca am luat Sapanta la picior, cu gand de liniste si poze. Si bine am facut, am avut parte de vreo doua ore cat se poate de implinite.

La un moment dat, fix in fata cimitirului vesel, un cuplu de localnici m-au intrebat ce tot fac acolo (eu eram intins jumatate pe o taraba si tot faceam poze cu expuneri lungi, asa ca aratam destul de ciudat :P) Le-am explicat ca fac poze si mi-au cerut sa le arat si lor. Ceea ce am si facut. In mod previzibil, urmatoarea rugaminte a fost sa le fac si lor poze 😀 M-am conformat cu multa placere.

Foto familie de localnici din Sapanta

 

 

Continuă lectura →

Standard
muzica

primeneste-ti gazda casa

Mai sunt cateva zile si voi ajunge iarasi in locurile care-mi sunt, poate, cele mai dragi mie din tara asta mare si frumoasa. Si anume, ceva mai sus de Tara Motilor (asa cum bine precizeaza Adrian), Maramuresul nostru mandru. Caci oameni ca acolo zau ca n-am intalnit, caldura ca in casele gazdoaielor si gazdoilor moroseni nici in alta parte n-am simtit. Au un fel al lor de a te intampina si binecuvanta de nu simti nici o clipa ca esti cumva doar un turist trecator. Inca de la prima binete, intelegi ca esti primit acolo ca un musafir drag si nu ca un zburator ce nu-l vei mai sti a doua zi.

Ducu Bertzi – Primeneste-ti gazda casa

Desi nu am fost de multe ori pe acolo, de fiecare data insa m-au facut sa-mi doresc sa nu mai plec ori sa ma intorc cat de curand. Si inca am o datorie de mers la coasa, promisa inca de prima oara cand am primit caldura acelor oameni. Datorie ce ma arde tare sa o onorez cat de curand. Mult n-a mai fi, doar cateva luni si ma voi achita cu mare drag de aceasta povara. Pana atunci insa, peste putina vreme am sa ajung iar in chiar inima Maramuresului si am sa ma bucur si am sa ma incarc cu bun simt si omenie, cu prietenie si respect. Si la asta, firesc va fi sa am alatur pe cei mai buni dintre prieteni, dimpreuna cu un pahar de horinca asa cum numai morosenii stiu face.

Sarbatori Fericite Maramures, ne vedem curand 😉

Ducu Bertzi – Primeneste-ti gazda casa


Primeneste-ti gazda casa,

umple vadra, pune masa,

fa poteca prin gradina

si-n pridvor tine lumina,

ca venim de multisor,

drumul nu ne-a fost usor,

tot prin viscol, tot prin gloata,

ziua toata, noaptea toata,

gerul iernii ne-a patruns

dar de-ajuns tot am ajuns,

sa-ti cantam, sa-ti colindam,

vestea Nasterii sa-ti dam

sa te bucuri, sa te-nchini,

de belsug pentru gradini,

de mioare prin ponoare,

de credinta si de soare,

de noroc la iarmaroc,

de copii pe langa foc.

Standard