Dap, mi-e destul de clar asta. Nu sunt fan Madonna. Evident ca spun asta dupa ce, ca tot omul, am fost aseara la concert spectacolul Madonna. Caci se anunta a fi un eveniment deosebit de special, prin urmare nu am putut lipsi. Special a fost, eveniment a fost, spectacol a fost – concert insa, nu. Nu din punctul meu de vedere.

De ce spun asta? Pentru ca asa m-a facut sa (nu) ma simt evenimentul de aseara, pentru ca asta am vazut in reactiile celor din jurul meu – nu s-au simtit conectati afectiv la acest eveniment, nu au simtit acea vibratie specifica unui Concert. Dar s-o luam usurel, cu cele bune si de la inceput.

Spectacolul a fost extraordinar – nu am nici o indoiala asupra acestui lucru. Cel putin in ceea ce ma priveste, sunet, lumini, scena, coregafie, scenariu, costume si tot restul au fost peste asteptari. Profesionalismul s-a simtit peste tot si a fost demn de admiratie. Spectacolul a decurs fara absolut nici o problema, totul a fost pus la punct si pus in scena cu precizie chirurgicala. Jos palaria pentru un spectacol impresionant. Felul in care arata Madonna, ca femeie, energia incredibila pe care o pune pe scena este de admirat. Si de apreciat, nu-i lucru usor. Si totusi …

Da, si totusi. Si totusi un astfel de eveniment ar trebui sa aiba o cu totul alta semnificatie, un cu totul alt impact. Un Concert, indiferent de stilul muzical, ar trebui sa insemne in primul rand conexiunea aproape intima intre artist si public. Ar trebui sa insemne contopirea acelor spatii fizice distincte, specifice unei organizari de acest gen – scena, tribuna, gazon si asa mai departe. Totul ar trebui sa dispara sub puterea muzicii, a semnificatiei acesteia, a daruirii reciproce artist – public ce se intampla in cazul unui Concert. Nu am simtit asta. Deloc. Totul a fost, cum spuneam, chirurgical si prin urmare sec, fara magie, fara sentiment, fara pierdere, fara nici o contopire. Poate de vina a fost si locul in care am stat – undeva in spate in zona B – dar sincer nu cred – am citit si auzit pareri similare si de la cei din primele randuri. Mai repede au fost de vina piesele, mai toate remixate intr-un stil de clubbing sec, de vina a fost scenariul, spectacolul care nu a lasat loc nici unui moment intim, de vina a fost de fapt chiar Madonna care nu a facut aproape nici un efort pentru a se apropia de public, sa-l faca sa vibreze. Si publicul a simtit asta. Si e pacat. Singurul moment ceva mai cald a fost cel al evocarii lui Michael – acelasi public s-a trezit instantaneu, a reactionat asa cum stiu ca o face publicul romanesc – cu caldura si foarte, foarte vizibil. Dar nu s-a datorat artistei, nu s-a datorat divei Madonna sub nici o forma.

Iar lectia de adoptare si de toleranta chiar nu-si avea rostul – si prin urmare a fost un esec total. Dupa micul discurs legat de integrarea rromilor in zona Europei de Est, unii dintre prietenii cu care eram au vrut sa plece acasa. Pentru ei spectacolul s-a terminat in acel moment. Si nu-i condamn. Desi inteleg logica si intentia respectivului discurs, chiar nu-si avea locul atunci si acolo. Acela ar fi trebuit sa fie momentul romanesc al spectacolului, asa cum presupun ca exista cate un moment specific fiecarei tari in care Madonna ajunge in turneu. Din cate stiu insa, inca traim in Romania, care, totusi, inca se scrie cu un singur R. Pacat de intentie – ar fi trebuit sa fie ceva mai in tema Madonna in aceasta privinta. Consilierii ei cel putin, cu siguranta. Imi pare rau dar efectul obtinut nu a fost nici pe departe cel scontat iar publicul a taxat in mod evident aceasta greseala.

Ceea ce a fost cu adevarat placut a fost insa dansul. Pentru ca am stat in spate (pe viitor insa, promit ca n-o mai fac;) ) am beneficiat de foarte mult spatiu – loc de zbantuiala fara grija de a inoportuna pe cineva. Si a fost tare bine – am topait si sarit tot concertul spectacolul si din punctul asta de vedere a fost excelent. Cel mai frumos moment al serii? Pentru mine a fost un meteor prins cu coada ochiului, putin in dreapta lunii. Superb si pentru mine a fost primul eveniment de acest gen vazut in Bucuresti, in chiar mijlocul orasului.

Pe viitor insa, am sa ma gandesc mult mai serios daca intradevar vreau cu adevarat sa merg la un alt concert care nu este rock. Concertele rock – a se lua acest termen in cel mai larg sens cu putinta – nu m-au dezamagit niciodata, mereu am plecat de acolo plutind, ragusit si cu dureri de cap dar su sufletul plin.

Imi pare rau dar nu sunt fan Madonna. Nu as avea cum sa fiu dupa cele descoperite aseara.

Si totusi a fost un experiment interesant. Si totusi a fost un spectacol superb. Bravo Madonna, ti-ai facut datoria, ti-ai jucat rolul. Multumiri pentru spectacol. Totusi, fara bis ??? Imi vine in minte, acum, piesa Un actor grabit – Laura Stoica.