Multi considera ca nu poti fi un bun profesionist daca nu te specializezi si nu esti extrem de constant in ceea ce faci. In fapt, este atitudinea de facto in ce priveste o cariera de succes. Nu te poti considera implinit din punct de vedere profesional daca nu ai sub centura n cursuri de specializare si multi ani de experienta in spate. Poate ca e adevarat – dar este asta singurul – sau completul – adevar?

As spune ca in realitate se poate si altfel. Ba chiar, de cele mai multe ori, este indicat sa fie altfel. Pentru ca daca ne limitam la specializare si supraspecializare, nu vom avea cum sa depasim un anumit prag – prag pe care-l vom atinge cu siguranta, mai devreme sau mai tarziu, odata porniti pe drumul asta. Iar discutia nu se rezuma numai la profesii, se poate extinde catre multe alte domenii. Evident ca sunt si exceptii, cum ar fi de exemplu sporturile de performanta unde chiar nu se poate altfel – dar in marea majoritate se poate.

Atata timp cat faci acelasi tip de sarcina, cu moduri de rezolvari similare, te supui unui risc foarte mare de plafonare. In mod evident, la inceput exista o curba de perfectionare, curba in care progresul este remarcabil si totul pare sa confirme ca ai facut cea mai buna alegere. Dar dupa nu foarte mult timp, curba atinge plafonul. De aici incolo rezultate sunt previzibile si de o buna performanta. Este zona cea mai buna. Urmeaza insa caderea, care este, la un nivel ridicat de profesionalism, foarte perfida. Pentru ca este ascunsa. Pentru ca odata ajuns aici esti considerat o autoritate de cei din jurul tau – si mai grav, la fel te consideri si tu. Te opresti in a-ti mai analiza solutiile si rezolvarile, doar experienta ta vasta iti spune ca ai facut mereu alegerile cele mai bune. Cei din jurul tau la randul lor te aproba, cum ar putea sa combata un maestru? Scenariu care tinde sa substituie, pe neobservate, realitatea. Tinde sa devina norma. Daca am trai intr-o lume complet statica, ar fi un scenariu ideal – nimeni nu ne-ar putea depasi competenta. Dar lumea in care traim nu este nici pe departe statica. Este o lume zbuciumata, agitata, schimbatoare si mai ales provocatoare.

Iar in timp ce tu – si cei care te considera o somitate in domeniul tau – va bucurati de prestigiul adevarului absolut, insasi domeniul tau se schimba. Cateodata chiar dispare cu totul. In orice caz, metodele si solutiile sunt altele. In lipsa unei provocari reale insa, ai toate sansele sa pierzi din vedere aceste transformari – si sa te trezesti cum covorasul magic iti cam dispare de sub picioare. Iar cei proaspeti in domeniul stapanit de tine vin cu solutii mai bune si mai eficiente.

Si totul este atat de simplu de evitat. Trebuie doar curajul de a accepta probleme noi. Trebuie doar dorinta de descoperi – chiar daca in acelasi tip de profesie – proiecte noi. Proiecte in care sa ne simtim boboci. Starea asta de inceput de drum este minunat de eficienta pentru prospetimea rezolvarilor pe care le putem identifica. Indiferent de domeniu, de profesie, de pasiune chiar – un nou inceput aduce cu el un val de aer proaspat. Una din marile calitati ale mintilor de varf nu este supraspecializarea – ci dimpotriva, curiozitatea de a descoperi mereu noi si noi domenii de interes. Pentru ca ideile mari vin din confluenta fluxurilor de cunostinte si descoperiri – nu din batatorirea acelorasi poteci pana devin transee.

Unul din marile avantaje pe care le vad in firma din care fac parte este tocmai ca suntem atat de cretini incat in ultimii 5-6 ani am facut aproape numai proiecte unicat – si aproape fiecare din zone diferite. Nu suntem somitati in nici unul din ele si nici averi nu am facut vanzand o solutie la mii de clienti – dar inca ma suprind uitand de timp lucrand la cate un proiect si simtandu-ma mandru cand il simt ca iese la lumina. Iar asta atarna greu in balanta – cel putin a mea asa-i facuta. Acest permanent balans ma si ne tine in priza. Ne uitam in spate, spunem ca nu mai facem niciodata asa ceva – si ne tine fix pana la urmatoarea propunere de proiect unicat, la care radem si zicem – la dracu, hai s-o facem 😀 Si iese bine, zicem noi 😉 Cel putin stim ca nu ne plafonam – nici nu am avea cum, suntem eternii boboci 😛

Nu va fie teama de inceputuri – de cele mai multe ori aduc cu ele multa seninatate si pofta de viata.