ganduri

portie de desavarsire

Am gasit acest clip prin peregrinarile mele internautice. Putine cuvinte pot adauga dar va invit, va rog sa va oferiti 20 de minute din viata voastra pentru a experimenta o mica minune. Pentru ca o minune este performanta acestei femei, atat de incarcata de viata, de bunatate, de entuziasm, de tinerete, de talent, de arta, de atat de multa frumusete umana. Este un exemplu a ceea ce pot numai un om implinit.


Sarah Kay: If I should have a daughter … – un moment TED.

Am ramas cu aceasta fraza in minte:

I keep trying, hoping that one day I’ll write a poem I can be proud to let sit in a museum exhibit as the only proof I existed.

Cand vom ajunge sa intelegem puterea acestor cuvinte, cand astfel de ganduri ne vor influenta deciziile, lumea asta va fi cu mult mai frumoasa. Pana atunci, nu putem decat sa continuam sa incercam ;).

PS – imi doresc din tot sufletul sa gasesc si in Romania astfel de reprezentatii de poezie interpretata, caci alt termen nu gasesc pentru a traduce: spoken word poetry. Daca stiti de astfel de intamplari, rogu-va dati informatia mai departe. Multam mult. Pont: pe site-ul ei gasiti multe alte inregistrari video care sunt absolut savuroase.

Link-ul original se afla aici.

Reclame
Standard
evenimente

mania.ro – cabaret politic in Club A

V-am mai spus ca incep sa-l urasc pe Mihnea Blidariu? Asta ca tot l-am pomenit zilele trecute :P. Omul asta este pur si simplu inepuizabil si face chestii atat de faine incat incepe sa devina enervant. Ca deranjant este pentru multi de cativa ani buni. In ce ma priveste, sincer nu stiu sa existe un alt activist mai implicat decat el pe aici pe la noi. Face multe si le face bine. Si culmea, mai are si timp sa fie pe la toate concertele si sa creeze muzica, versuri, proza si atatea altele. Mno, dar hai ca l-am periat destul :P.

mania.ro - un cabaret politicUltima traznaie a sus-mentionatului se cheama mania.ro si se intampla sub forma unui cabaret politic. Cum e prima oara cand aud de asa ceva, normal ca m-a facut curios. Gazduiti de Club A (si devii altcineva :P) am fost sa vedem cu ce se mananca un asa cabaret acum cateva zile, mai exact pe 12 Octombrie.

Piesa este in mare un one man show avandul ca principal protagonist pe actorul Paul Socol. Pe scena, asigurand coloana sonora dar participand si activ in unele scene, Mihnea Blidariu si Andrei Puiu.

Textele sunt scrise de Mihnea si, asa cum este deja o obisnuinta, sunt acide si dureros de adevarate. Nu ai nevoie de prea multa experienta si de prea multe informatii ca sa intelegi ce vrea sa transmita. Nu ai nevoie sa cunosti istoria veche sau noua, daca ai trait aici in ultimii douazeci de ani ai sa-l intelegi. Iar unii il vor si aproba. Nu toti insa, din pacate.

In mare parte sunt texte politice dar nu numai. Atinge fara retinere si zona sociala si nu se opreste doar la simple amitiri. Trairile sunt puternice si devine usor sa relationezi cu imaginile evocate pe scena – chiar daca nu si comod.

Club A a fost o experienta placuta ca si scena de teatru – n-am mai avut ocazia sa vad sala, de obicei atat de inghesuita, transformata atat de primitor. Randuri de scaune, cu spatii largi de trecere intre ele, masute pe centru, la fiecare doua randuri de scanune, pentru bauturi si scrumiere. Foarte placut – mai putin fumul de tigara dar … nu mai spun nimic. Singura parte la care se poate lucra este sonorizarea. Noi am stat la mijloc si s-a auzit rezonabil in cea mai mare parte dar cei din randurile din spate s-au plans destul de tare de faptul ca vocile nu se auzeau clar. Aici mai este de lucru.

Per total, o seara reusita, o piesa care merita vazuta. Si gandita ;).

Standard
evenimente

un oras sub asediu

Logo LudikaCam asa incepe sa para Bucurestiul sub caldurile din ultima vreme. Sub ploile din ultima vreme. Sub reparatiile din ultima vreme. Ei bine, de ceva vreme, pot spune si sub proiectele din ultima vreme. Pentru ca, din fericire, chiar ca au inceput sa apara, mai ceva decat ciupercile. Iar unele dintre ele, chiar daca inca-s putine, capata radacini serioase, dincolo de asteptari. Si cateodata creeaza mai departe alte si alte proiecte.

Unul dintre ele este Ludika – un proiect de suflet care reuseste sa aduca teatrul mult mai aproape de noi. Una din frustrarile mele de cetatean al acestui oras este ca, desi-mi doresc asta, ajung foarte rar la teatru. Asta in principal din motivul accesului la bilete. Dincolo de vointa mea (uneori este discutabil dar hai s-o lasam asa :P) am un program foarte … spontan. Asa ca dorinta de a-mi petrece o seara la teatru este rar dusa la indeplinire pentru ca pe ultima suta de metrirar mai poti gasi bilete la piesa buna. Ca sa nu mai spun ca daca le gasesti, pretul nu-i tocmai vesel.

Ei bine, cei de la Ludika au lovit exact aici. Pun la dispozitie o sala imensa – 2.500 de locuri cred ca pot acoperi fara probleme dorinta de teatru a bucurestenilor si asta la un pret imbatabil – 1 leu. Da, chiar un leu. Iar Luni seara, pe 25 Iulie, la Teatrul de vara din Herastrau se deschide stagiunea cu piesa Si cu violoncelul ce facem? cu Mihail Spiridonescu. Pe 1 August piesa Vreau sa fiu actrita! cu Anca Sigartau, iar pe 8 August piesa Luni-Vineri cu Lari Giorgescu. Suna bine, nu-i asa?

Afis LUDIKA

Gata, avem program pentru Luni seara. Si nu numai 😉

Standard