ca-n viata, ganduri

trenul de Franta

Da, mi-e dor de-o vacanta. Nu de concediu, nu de un weekend fie el si prelungit, mi-e dor de o VACANTA. Una de aia care tine de zici ca nu se mai termina (asta la inceputul ei ca la sfarsit plangi), o vacanta adevarata cum nu am mai avut din anii de liceu. Voua nu?

 

Da intai play si apoi citeste 😉 Da bine la atmosfera

 

 

Mi-e dor de timpul ala fara timp in care nu-ti pasa daca pierzi timpul o ora sau doua sau o zi sau o saptamana. Nu conteaza, ai destul, nu ai de ce sa-l plangi. De noptile luuuungi, cu MTV si Beavis and Buthead, cu muzica ascultata la casti, la walkman, de pe benzi copiate de la prieteni. Cat de fericit eram cand faceam rost de o caseta noua. Aveam (inca il am) obiceiul de a asculta un album nou pana la epuizare, pana stiam fiecare vers si fiecare acord. Muzica se auzea prost, nu stiam ce-i aia hai fai sau dolbi sau alte acronime dar stiam ca-mi placea. Stiam ca am ceva valoros in mana cand ascultam un album nou – pentru mine – de la o trupa sau alta. Sunam prietenii si le puneam sa asculte cate o piesa intreaga la telefon. Si apoi ieseam in oras, ne adunam cu totii si gaseam un loc, de cele mai multe ori acelasi, pentru a petrece impreuna seara. He he, cum zice si Gabi aici, sunt fantome deja 😛

Mi-e dor de discutiile interminabile pe n-spe mii de teme, una mai visatoare decat alta, una mai arzatoare ca alta. Nu de putine ori ne-a prins dimineata prin oras tot despicand 4-ul in fire, ne goneau maturatorii de pe strazi acasa. Si cica invatam pentru admitere 😀 De invatat am invatat si inca multe, e drept ca nu la admitere am folosit acele invataminte. Cel putin nu la cea de la facultate …

Mi-e dor sa ma trezesc si sa stiu ca nu am nimic de facut. Pur si simplu nimeni nu-mi cere sa fac nimic, nimeni nu se asteapta ca eu sa fac, sa zic ceva anume, sa fiu gata la o anumita ora sau sa fiu intr-un anumit loc la o alta anumita ora. Sa am libertatea sa mai intind somnul pentru o ora sau doua, sa iau micul dejun fara graba, sa trag de o cana de cafea pana la limita nesimitirii si nimanui sa nu-i pese. Sa sun un prieten si sa stau la taclale, sa astept vizita unor prieteni cu care sa nu facem nimic, pur si simplu sa ne bucuram impreuna de timpul nostru.

Mi-e dor sa citesc o carte pana in zori, numai sa ma reapuc de ea imediat ce am facut ochi intr-o dimineata tarzie. Sa ma ingrop in paginile ei si sa uit de tot si toate, sa nu am nici un alt motiv sa ma opresc decat atunci cand nu mai vad paginile sau cand apare o alta tentatie mai mare 😀

Mi-e dor sa am atat de mult timp liber incat sa ajungem, intre prieteni, sa ne intrebam – ce mai facem? Si sa dam din umeri si sa zicem – vedem noi – si uite asa se continua seara. Sa faci orice fel de plan, sa stii ca la fel de mult timp vei avea si maine, si poimaine si saptamana viitoare si tot asa.

Mi-e dor de tabere (asta e o poveste in sine, poate gasim timp si altadata) care erau ca niste vacante in mijloc de vacanta.

Mai tineti minte cum e sa ai timp? Mai tineti minte rima?

Vine vacanta, cu trenul de Franta

 

trenul de Franta

trenul de Franta

Standard
din Vama, muzica

stare – plutire

The Cat EmpireThe Lost Song

asculta  –  lasa-i sa te duca, sa te ridice, sa te aplece, sa te legene. Simte valul, simte soarele, simte lumina calda, inchide ochii si doar simte …

I had nine lives but i lost all of them
And i’ve been searching in the night
And i’ve been searching in the rain
I tried to find them
But they disappeared
They walked away, they dressed in black
They left my side and all i say
Is that i wasted time
When i looked for them
For now i know that things gone past
Are never to be found again
No, never again
I had nine lives
But lost all of them

I had a plan
But never finished it
And i’ve been searching for the thought
And i’ve been searching in a haze
I try all days
To remember it
But now the blueprint in my mind has gone
My mind forgot the colour of direction
And my eyes they see the hands
That could have bulit
That could have constructed

The empire in my mind

The empire
I’ll never find
I had a plan
But that was where it ended

Standard