ca-n viata, cu bicla

o bataie, asta-ti trebuie

Ies de pe o strada laterala si fac dreapta. Nu ai cum sa te inscrii in situatia asta decat mergand foarte aproape de marginea drumului si incet – asa dicteaza fizica si traficul. Imediat dupa curba, vad o masina parcata pe partea dreapta. In masina lumina, asa ca vad soferul cum se pregateste sa iasa din masina si-s pe faza. El chiar iese, eu chiar fandez si scap fara probleme. Ma opresc dupa cativa metri si ma intorc inspre sofer:

– Buna seara, nu prea va asigurati – zic eu

– Poftim?

– Era sa ma daramati, nu v-ati asigurat.

– Cand, acum?

– Da, acum cand ati iesit din masina.

– Pai … nu te-am vazut, cu asta (si arata catre far, care este pe LED, pus pe iluminare intermitenta – mult mai eficient si sigur decat un halogen chior)

– Este regulamentar, zic.

– Nu este.

– Ba este, l-am cumparat din magazin autorizat, am si factura.

Se uita in lungul bicicletei, vede ca am catadioptrii pusi, apoi zice:

– Si asta la fel (aratand spre stop, la fel pe LED si intermitent)

– Si asta este regulamentar, zic. Este pacat, dupa cate actiuni am avut cu colegii dumneavoastra, sa ma daramati chiar asa. Ar fi bine sa fiti mai atent. Buna seara – zambesc si plec.

– O bataie, asta-ti trebuie …

Ultima fraza am auzit-o cand deja ma miscam, am crezut initial ca nu am auzit bine, apoi nu am stiut cum sa reactionez. Apoi mi-am spus ca nu merita efortul de a ma intoarce. Acum fierb.

Discutia de mai sus a avut loc acum 20 de minute, intre mine si un politist aflat in misiune, pe masina de radar, in centrul orasului Chitila.

Acum sunt plin de nervi, in special pe mine. Ar fi trebuit sa ma intorc, sa-l iau la intrebari, sa-i notez numele si sa-i fac reclamatie. Nu ar fi patit nimic – cel mai probabil – dar macar ar fi avut parte de ceva frecus. O merita.

Si chiar nu am, acum, starea si energia necesare sa pot dizolva o asa poveste. Chiar nu am si-mi pica prost, tare prost.

Inca am in urechi „O bataie, asta-ti trebuie” …

Reclame
Standard
Foto bicicleta in trafic
ca-n viata, cu bicla

am primit o sansa

Acum cativa ani, pe un forum auto – din pacate nu mai stiu care, sa pot lasa un link – am citit o povestioara de trafic.

Autorul povestea cum, intr-o noapte foarte intunecata, undeva pe un drum national, mergea cu o Dacie clasica, veche dar functionala. Nu conteaza motivele insa mergea tare, cu viteza. Din fata sa, fiind inca departe, pe contrasens, vede la un moment dat un camion care facea flash-uri puternice. S-a gandit ce naiba are, ca el nu avea faza lunga si oricum era departe tare. In urmatorul moment insa, cu o motivatie ce-i scapa – nu respecta un lant logic al rationamentului – se infige cu piciorul in frana masinii proprii si nu-l ia de acolo pana cand masina nu se opreste total. La o frana asa de brusca, masinile au tendinta de a-si apleca botul, in cazul de fata efectul fiind destul de puternic. In momentul in care, inertia fiind consumata, botul masinii se ridica si implicit si farurile, vede in fata lui, la cativa metri, o caruta, care mergea pe acelasi sens si cu nici o urma de lumina de semnalizare. Daca ar fi continuat sa mearga cu aceeasi viteza ca la inceput, ar fi spulberat acea caruta si nici el nu ar fi avut vreo sansa de supravietuire.

Foto desen bicicleta pe asfalt

Acum vreo 7-8 ani mergeam catre Oltenita, sa-i vizitez pe ai mei parinti. Aveam o problema cu masina de pe atunci, mai exact farul stang batea foarte slab pe faza scurta. Asa ca eram cu faza lunga, o viteza nu foarte mare dar nici chiar legala, fiind undeva intre localitati. La un moment dat, vad pe contrasens, departe, o masina venind catre mine. Pun faza scurta si continui sa merg, cam chioras ca nu vedeam prea bine. Ma gandesc insa ca cel de pe contrasens este inca foarte departe, asa ca trec iarasi pe faza lunga, pentru putin timp. Numai bine sa vad in fata mea, la o suta de metri, o caruta, la fel ca mai sus, fara nici o semnalizare luminoasa. Am avut suficient timp sa franez si s-o ocolesc dar daca as fi ramas cu faza scurta, situatia ar fi fost cu mult mai dramatica.

Acum patru ani, tot la un drum de Oltenita, de data asta la revenire, intr-o localitate foarte prost luminata, la fel trec pe faza scurta pentru ca de pe contrasens veneau masini. Masina era noua, eram la primul drum cu ea si nu ma simteam prea confortabil. Am avut senzatia ca nu vad nimic si – in ciuda injuraturilor potentiale – am trecut scurt pe faza lunga. Doar cat sa vad un grup de patru pietoni care mergeau pe carosabil – am testat cu ocazia asta, pentru prima oara, cum functioneaza ESP-ul la o masina. A functionat si am iesit fluturas dintr-o potentiala drama.

Foto bicicleta in traficFoto: Bike Snob NYC

Astazi, numai bine ce am intrat pe centura, cu bicicleta, pedalam de zor. In zona respetiva, soseaua este cam ingusta, doua TIR-uri incap dar nu ramane prea mult loc. Eu merg cat mai aproape de bordura dar chiar si asa sunt destul de aproape de trafic. De pe contrasens, destul de departe, vad un TIR care claxona puternic si repetat. Nu am inteles de ce, avand in vedere ca in fata lui nu era nimeni, initial am crezut ca vrea sa salute vreun prieten/coleg de pe contrasens, la noi se mai practica 😛 Am inteles ce voia in momentul in care a trecut pe langa mine un alt TIR, venind din spate, cu o viteza asa de mare incat mi-a zburat tot parul in fata, statea drept intins spre inainte ca un indicator. Foarte haios, de altfel, daca ignor situatia in sine. Am avut noroc de faptul ca am bunul obicei sa ma tin bine de coarnele bicicletei si nici nu-mi pierd usor echilibrul, altfel as fi zburat cat colo in bara de protectie de pe marginea drumului si-s convins ca nu-i moale 😐

Ce vreau sa spun? Ca astazi am primit o sansa – in ciuda avertizarii, eu nu am reactionat si totusi am trecut ca prin urechile acului, fara nici un incident. Dar nu este, deloc, mereu asa. Sunt momente, ca cele din primele intamplari, in care trebuie sa ne lasam intuitia sa preia controlul. Nu exista nici o motivatie rationala evidenta pentru reactiile din primele trei intamplari – dar au fost facute exact actiunile corecte pentru a iesi dintr-o situatie periculoasa.

Data viitoare cand ceva pare ciudat, mergeti pe instinct – are mari sanse sa rezolve situatia 😉

Standard
ca-n viata, poz(n)e

Va place cum conduc?

 

Va place cum conduc?

Va place cum conduc?

 

In cazul in care nu se vede, textul este urmatorul: „Va place cum conduc? Sunati la 0745xxxxxx, dar nu in timp ce sunteti la volan!” 😉

N-am rezistat sa nu fac poza asta. Scuze pentru calitatea imaginii, este facuta cu telefonul, in trafic. Acum, nu-mi sariti in cap ca eu am stat sa fac poze la volan, chiar este demna de apreciat grija lor pentru siguranta noastra 😛

Standard