ca-n viata, cu bicla, poz(n)e

apus de trestii

Dupa multa vreme, astazi am reusit performanta sa ajung la o ora chiar matinala acasa. Cum asa ceva se intampla foarte rar, in pofida faptului ca sunt varza de oboseala dupa un sfarsit de saptamana in care somnul nu a prea avut loc in program, n-am putut sa ratez sansa unei, poate ultime, ture cu bicla pe coclaurii mei dragi. Zis si facut, pe la ora 19 eram sus in sa si da-i pedale.

Cunosc un loc, descoperit inca de prin primavara, la care stiu ca pot ajunge in aproximativ 20 de minute de pedalat sustinut si care ofera de fiecare data un apus minunat – cu conditia sa ajungi la ora potrivita. In seara asta, fiind deja prea tarziu, stiam ca nu mai am sansa de a vedea soarele culcandu-se sub orizont dar tot mai puteam sa ma bucur de culorile cerului. Am norocul sa stau intr-o zona foarte darnica in ce priveste apusurile, in marea majoritate a serilor deasupra orizontului se gasesc nori usori si nu foarte desi, numai buni pentru a se transforma intr-o panza imensa pe care soarele sa-si picteze primele vise.

Ceea ce s-a intamplat si in seara asta, Doamne si cat de mult s-a intamplat. Imi smulg parul din cap ca nu am luat camera cu mine dar in acelasi timp sunt si mai fericit din cauza asta, nu a stat nimic intre mine si frumusetea de la orizont. Am avut momente absolut minunate, imi pare rau ca nu sunt religios caci le-as putea denumi chiar de inaltare. Frumosul se afla peste tot in jurul meu, cele mai calde si vii culori pe cerul indepartat, avioane care venind dispre orizont se vad ca niste luceferi care se apropie, lacul in spatele meu cu mirosul de trestie care ma imbata de fiecare data, randunici si pescarusi zburand peste tot, un liliac maricel dadea si el ture caci deja venise ora lor, pe lac cateva rate adormite. Nu cred ca sunt cuvinte sa distilez trairea avuta dar chiar au fost momente in care am simtit ca lumea este in totalitatea ei formata numai din frumos, ca esenta a ceea ce ne inconjoara este frumosul, ca minunat este un cuvant lipsit de stralucire.

Oameni buni, iesiti din case, iesiti din orase, mergeti in fiecare seara in afara orasului si bucurati-va ochii, mintea si mai ales, mai ales sufletul de frumusete. Lasati dracului trafic si masini si job si nervi si stres si frustrari si griji si orice altceva si mergeti sa aveti clipe de inaltare. Sunt inca atat de plin de frumosul acesti seri incat nu am stare si nu ma pot opri sa visez la acele momente. Avem nevoie de ele, avem nevoie sa iesim din firesc si rutina.

Luati o bicicleta si bucurati-va de vant, de aer, de inserare si de apus. Lumea este cu adevarat frumoasa …

claudiasofronhome, relaxed, happy, tea

Apus de soare la Chitila si Mogosoaia

Poza este facuta cu alta ocazia dar in acelasi loc de care vorbeam mai sus.

Reclame
Standard