Ma bucura tare amintirea cu haiduci adusa in minte si in suflet in comentariile de la articolul anterior, cel cu luna de Vama. Si asa, din cant in cant, mi-am reamintit de, poate, cea mai frumoasa piesa scrisa si cantata de Vali Sterian, anume Cantec de oameni. Nu degeaba, pe undeva prin descrierea facuta la profil, scriu eu ceva despre oameni si despre a fi OM. Nu e doar o vorba frumoasa, o metafora pretentioasa si atat. Inca mai cred ca e ceva mai mult. Si, cumva, in felul sau, Vali pune in aceste versuri ceva din acel OM. Cred ca stia asta, tocmai de aceea a intitulat piesa asa si nicicum altfel.

Il regret nespus pe Vali, este o pierdere imensa pentru muzica si pentru sufletul romanesc – alaturi de multi altii, e drept. Cred insa, cu tarie, ca mai avea multe de spus. Sa-l ascultam, dara:

Valeriu Sterian – Cantec de oameni

Ma duc ades cu gândul
Prin veacuri înapoi
Sa înteleg istoria
Acestui neam de soi.

Refren:
Hei aici la noi
Pe acest pamânt
Oameni buni au fost
Oameni buni mai sunt.

Si tot ce curge în noi
Iubire sau durere
E din strabuni venit
Si ce-i strabun nu piere.

E timpul sa-ntelegem
Istoria de mâine
E timpul sa-ntelegem
Ca pâinea naste pâine