cu bicla, evenimente

fetelor le place ploaia

Sau cel putin, nu se sperie de ea la fel de tare precum noi baietii. De unde-mi veni ideea asta? Simplu, dupa ce am vazut ce eveniment superb au reusit ieri, 26 Mai 2012. Mai exact, a treia editie de SkirtBike, organizata de Andreea si Oana-Maria. Jos palaria (si multe au mai fost preumblate pe la eveniment) pentru munca lor – au infrumusetat un oras care avea mare nevoie de asta.

Despre organizarea evenimentului puteti afla mai multe detalii direct de pe site, eu am sa preiau doar un scurt text de la fete:

Se ştie deja că bicicleta a fost cea mai importantă invenţie care a condus la emanciparea femeilor. Hai să celebram acest lucru, să pedalăm aşa cum vrem, să ne îmbrăcăm aşa cum ne place şi să ne simţim sănătoase. Be proud to ride like a girl!

SkirtBike.ro

Despre cum s-a simtit ca si participant, apai multe ar fi de spus si toate-s faine, incepand cu drumul pana acolo, putin alergat in ce ne-a privit, pana la finalul cam ploios dar nu mai putin vesel. Inca de pe drum, pana sa ajungem la locul de intalnire – anume Parcul Circului – am tot vazut fete cochete cu biciclete aranjate pe masura, pedaland catre aceeasi destinatie. O frumoasa pata de culoare atat de necesara intr-un oras atat de gri si de innegurat in ultimele zile. Ba una dintre rochitele rosii ne-a si insotit pe drum, vazand ca si noi suntem gatiti de aceeasi destinatie. Nu-i stiu numele ca n-am apucat sa facem cunostinta dar m-am bucurat sa vad ca au fost si cursiere participante, nu doar clasicele MTB-uri si bicle de oras :D.

Ajunsi insa la locul de intalnire, am dat de-o explozie de veselie, de zambete, de culoare si voie bune. In ciuda ploii care tocmai reincepea sa-si afirma prezenta, toata lumea s-a simtit minunat. Salutari, poze, rasete, cirese atarnate de urechi, baloane colorate si multe multe multe zambete. Da, fetele stiu sa se bucure frumos si curat, cu tot chipul si mai ales cu ochii stralucitori de veselie. A fost o placere sa fac parte la un asa eveniment si regret ca am ratat primele doua editii.

Traseul a fost: Aleea Circului – Șos. Stefan cel Mare – Calea Dorobanților – Piaţa Charles de Gaulle – Bd. Aviatorilor, până la Herăstrău, intrarea Pescăruș (șoseaua Nordului). Cam scurt din pacate si,  din cauza echipajelor de politie, extrem de lent. Dar trecem rapid peste aceasta neplacere, absolut insignifianta prin comparatie cu voia buna prezenta. Si concretizata la final de traseu, pe bucata de pe B-dul Aviatorilor unde, intentionat sau nu, coloana de masini a fost oprita complet asa ca am avut la dispozitie tot bulevardul, pana la Intrarea Pescarus. Iuhuuuu, aici s-a topait pe bicle, s-a dansat (a fost si o bicla cu instalatie de sunet la remorca, pe post de DJ, si chiar cu muzica de buna calitate) iar la final am facut si rondul de vreo 2-3 ori, sa aratam cat de bine ne-am simtit :D.

Momentele frumoase sunt multe si nu toate-mi revin in amintire acum dar am foarte clar imaginea unui zambet cald si larg al unei domnisoare aflate la volanul unei masini, in timp ce am depasit-o impreuna cu coloana de la SkirtBike. Se vedea clar ca-si dorea tare mult sa fie alaturi de noi si sunt sigur ca i-am facut ziua mai frumoasa. Ii multumesc pentru acel zambet atat de sincer.

Asa cum le multumesc si fetelor pentru un eveniment asa de placut – cred ca ar face bine sa-l repete mai des, nu-i de ajuns doar o editie anuala. Iar cele (si cei) in jur de 300 de participanti, intr-o zi ploioasa, cred ca spun acelasi lucru.

Pentru poze de la eveniment, urmariti pagina lor de Facebook, aici.

PS – dupa numarul de flori oferite, as spune ca nici baietii n-au fost prinsi in offside, si-au facut onorabil datoria. Poate totusi mai multa grija la vestimentatie, la urma urmei codul spune ca:

Regula nescrisă a evenimentului spune că fiecare participantă la SkirtBike trebuie să vină îmbrăcată în ținută chic, cu rochie sau fustă, tocuri sau balerini, pălărie sau eșarfă, cu flori în par sau în coș, cu claxon și bicicletă, pentru ca această promenadă să demonstreze că mersul pe bicicletă înfrumusețează.

SkirtBike.ro

PPS – Eroul zile a fost, de departe, Cezar, un pustan de vreo 4-5 ani, pedaland singur-singurel (insotit insa de mandrii parinti), pe bicicleta lui proprie, si acoperit de un impermeabil tricolor. Inca n-am gasit o poza cu el dar imaginati-va un Superman in miniatura, calare pe bicicleta – cam asa ceva :D.

http://seg.sharethis.com/getSegment.php?purl=http%3A%2F%2Fvulupe.wordpress.com%2Fwp-admin%2Fpost-new.php%3Fpost_type%3Dpost&jsref=&rnd=1338125332451

Reclame
Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

buchet de zambet

Acum cateva luni scriam despre un zambet si efectul sau asupra celor din jur. Nu mi-a trecut starea respectiva, din punctul asta de vedere stau bine 😀 Zambesc in continuare de cele mai multe ori si nu mi-e teama sa arat celor din jur ca ma bucur ca exist. Tot la articolul mentionat Andi mi-a lasat un comentariu care m-a pus putin pe ganduri. Acea florareasa mi-a oferit o stare de bine si o recunoastere a influentei pe care un zambet o poate avea asupra celor din jur. Si desi este adevarat ca si eu i-am adus un zambet in suflet, am realizat ca de fapt nu i-am multumit niciodata pentru asta. M-am mai uitat dupa acea femeie cateodata dar nu am mai vazut-o de atunci.

Ca un facut, Vineri iarasi m-am lasat furat de muzica, de data asta de catre Bob Marley, cred ca era pe Radio Guerilla. Si mi-am adus aminte de acea intamplare si de cele spuse mai sus asa ca am fost mai atent ca de obicei si m-am uitat in mod special dupa acea florareasa (locatia se afla pe drumul meu catre birou). Asa cum numai viata stie sa aseze intamplarile, la locul cu pricina se afla, pur intamplator,  o florareasa. Nu aceeasi, dar spre surprinderea mea era totusi o florareasa acolo, in aproape acelasi loc. O femeie in varsta care vindea cateva buchete de flori pentru a mai castiga cativa banuti. In primul moment am ezitat sa opresc dar dupa inca 100 de metri am oprit, am parcat si m-am intors catre ea cu sufletul foarte vesel si usor – aveam ocazia sa multumesc pentru starea de fericire de acum ceva vreme, chiar nu aceleiasi persoane. Si totodata, aveam ocazia sa aduc un zambet pe chipul cuiva.

Asa ca m-am grabit catre femeia aceea, i-am cerut un buchet si la intrebarea ei „Pe care-l doriti” i-am raspuns „Care va place dumneavoastra, Doamna” 😉 caci era un buchet destinat tot ei. Asa ca Doamna respectiva a primit un buchet de la un necunoscut :D, i-am multumit frumos ca l-a primit si mi-am vazut de drum. Sa va mai spun ca ziua de Vineri a fost una foarte vesela si fericita pentru mine?

Voi cand ati facut ultima oara cadou un zambet unui necunoscut?

Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

zambet

Astazi mi-am adus aminte, cu placere, de o mica intamplare de acum nu multa vreme, cam 2-3 saptamani in urma, o zi de Vineri, cu plecare ceva mai intarziata de acasa 😉 Eram cu bagajele dupa mine, urmand ca in respectiva seara sa plec catre Vama cu un foarte bun prieten si iubita lui. Prin urmare, cam toate premizele pentru o stare excelenta. Ma rog, aproape toate dar asta este alta discutie. Este usor de inteles ca starea mea era una destul de vesela si energica. Acultam Koop, albumul Koop Island.

 

Koop – Come to me

 

Destul de greu sa nu te prinda ritmul, asa-i? Ma gandeam eu 🙂 Ei si ascultand cam astfel de muzica si cum intreg nu prea sunt, evident ca ma tot bataiam de ceva vreme prin masina, mai ascultand sau/si mai cantand. Pana cand opresc la semafor la Rosetii, chiar pe prima banda. Eu imi vad de piesa si de lumea mea – chiar ma simteam foarte liber – si evident cantam. Dupa cateva secunde (multute) de stat la semafor, observ cu coada ochiului pe florareasa de pe trotuar, in dreapta mea. Statea langa florile ei, pe un scaunel si ma privea, zambind. Acel zambet inca nu l-am uitat, era un zambet cald si plin de lumina. Se uita la mine si a devenit si ea fericita, contaminata de fericirea si veselia mea. Sincer nu mai tin minte daca i-am zambit inapoi sau nu, insa sunt sigur ca fericirea ei mi-a dat aripi (nu din cele de la Taur Ros). Am avut sentimentul ca acea zi era deja implinita – am facut un om sa zambeasca, sa se simta si sa-i fie bine – chiar si pentru cateva clipe.

Este atat de usor sa oferim astfel de reactii, nu cere absolut nici un efort, nici o renuntare. Doar starea potrivita, acel sentiment de usurare si de libertate, de bucurie simpla si sincera. Nu este prima reactie de acest gen pe care o observ si in nici un caz nu e prima oara cand ma gandesc la acest fapt. Daca ne este asa de usor sa aducem zambete pe langa noi, cum de putem sa trecem indiferenti si ingandurati unii pe langa altii? Zambetul ar trebui sa fie norma, nu exceptia. Zambetul ar trebuie sa fie reactia fireasca atunci cand privim pe cineva. Ar trebuie sa fim tot timpul constienti de aceasta putere, de puterea de a aduce zambet. Plata vine imediat, cu o dobanda care depaseste orice banca si orice criza economica. Sentimentul care se intoarce spala zeci de suparari si innegurari, spala riduri si ingandurari. Si totusi, de cel mai multe ori alegem sa trecem unii pe langa altii fara sa ne zambim, fara sa ne oferim acest mic dar.

Florareasa

Florareasa

Foto: In the garden de Lee Bogle

 

Tu cand ai facut ultima oara pe cineva necunoscut sa zambeasca?

Standard