Foto afis campania Un zambet pentru tine
evenimente

hai la zambit

Pe 15 Mai se intampla lucruri faine 😉

Foto afis campania Un zambet pentru tine

Daca vrei sa iti testezi energia si vitalitatea, sa daruiesti din inima zambete si sa descoperi cat de fain este sa primesti zambete inapoi, te invitam la noua campanie “Un zambet pentru tine”, intr-o zi minunata de Sambata, mai exact 15 mai 2010

Mai multe detalii gasiti pe LumeBuna iar formularul de inscriere este aici. Inscrie-te si tu si hai sa zambim 😉

Reclame
Standard
ca-n viata

despre chei, broaste si usi

CHEIA

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu-o scanteie,
Cu o apa, c-o papusa…
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa .

Usa catre fericire, usa catre mangaiere
Usa ce spre taine duce galopand… luna de miere.
Usa catre inrobire, usa jugului etern
Usa care iti deschide perspectiva spre infern..

Deh, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai intai de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita.

Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei, si… basta!
Dar de iei un gen de usa , simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei

Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa , liber trebuie sa fii
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!

Cand alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta sau sparta …
Ca broasca atat e buna, pana n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.

E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa..

Usa este ca gaina, ca abia cand e batrana
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus in gandul lui:
„Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui”?

Usa este ca un loto, zice pustiului un tata
Nu e nici o diferenta – dai un ban, mai tragi odata
Insa, dragul tatii, afla, nu tine cat vesnicia,
Ca exagerand cu joaca, ti se strica jucaria.

Am vazut o usa care a trait in viata toata
Ca o sfanta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dansa cerul, cu o voce ca de crai:
„Hei, stafie ingalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scandura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot incuiata.”

Ce te temi mereu de usa ? o sa-mi spuneti cu temei,
Habar n-am. Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gandul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia..

Si exista chei… o groaza, cati barbati, atatea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei..
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.

Principalul nu-i marimea, important – la orice usa –
E sa se loveasca cheia si sa fie…. jucausa.
Sa nu se indoaie-n broasca si sa tina la-nvartit..
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la Turnul Londrei sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de… sardele?

Merge ea cat merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!

‘Geaba-ncerci, ‘geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sunt atitea chei pe lume, cheia „sol” si cheia „fa”,
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.

Si… zicind cum zic batranii… la o tinerete noua,
Zici… privindu-ti amintirea… „AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA!”

de Adrian Paunescu


Caci trebuie sa mai si zambim, nu-i asa?

Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

buchet de zambet

Acum cateva luni scriam despre un zambet si efectul sau asupra celor din jur. Nu mi-a trecut starea respectiva, din punctul asta de vedere stau bine 😀 Zambesc in continuare de cele mai multe ori si nu mi-e teama sa arat celor din jur ca ma bucur ca exist. Tot la articolul mentionat Andi mi-a lasat un comentariu care m-a pus putin pe ganduri. Acea florareasa mi-a oferit o stare de bine si o recunoastere a influentei pe care un zambet o poate avea asupra celor din jur. Si desi este adevarat ca si eu i-am adus un zambet in suflet, am realizat ca de fapt nu i-am multumit niciodata pentru asta. M-am mai uitat dupa acea femeie cateodata dar nu am mai vazut-o de atunci.

Ca un facut, Vineri iarasi m-am lasat furat de muzica, de data asta de catre Bob Marley, cred ca era pe Radio Guerilla. Si mi-am adus aminte de acea intamplare si de cele spuse mai sus asa ca am fost mai atent ca de obicei si m-am uitat in mod special dupa acea florareasa (locatia se afla pe drumul meu catre birou). Asa cum numai viata stie sa aseze intamplarile, la locul cu pricina se afla, pur intamplator,  o florareasa. Nu aceeasi, dar spre surprinderea mea era totusi o florareasa acolo, in aproape acelasi loc. O femeie in varsta care vindea cateva buchete de flori pentru a mai castiga cativa banuti. In primul moment am ezitat sa opresc dar dupa inca 100 de metri am oprit, am parcat si m-am intors catre ea cu sufletul foarte vesel si usor – aveam ocazia sa multumesc pentru starea de fericire de acum ceva vreme, chiar nu aceleiasi persoane. Si totodata, aveam ocazia sa aduc un zambet pe chipul cuiva.

Asa ca m-am grabit catre femeia aceea, i-am cerut un buchet si la intrebarea ei „Pe care-l doriti” i-am raspuns „Care va place dumneavoastra, Doamna” 😉 caci era un buchet destinat tot ei. Asa ca Doamna respectiva a primit un buchet de la un necunoscut :D, i-am multumit frumos ca l-a primit si mi-am vazut de drum. Sa va mai spun ca ziua de Vineri a fost una foarte vesela si fericita pentru mine?

Voi cand ati facut ultima oara cadou un zambet unui necunoscut?

Standard
ganduri

viata e frumoasa

Atunci cand alegi s-o simti si s-o traiesti asa cum e ea. Atunci cand in loc sa te simti inamicul public numarul 1 te simti viu si privesti cu ochii mari la lumea din jurul tau – cat de multe avem de reinvatat de la copii in acest domeniu. Am avut un mic schimb de replici cu Tara Duveanu pe tema de mai sus si am cotinuat sa rontai putin ideea. Astazi am revazut acest clip si iarasi, ca de fiecare data, m-a facut sa ma simt fericit ca exist, ca existam, ca existati, ca lumea este atat de plina de viata si de nou. Ca nu avem nevoie de cuvinte sa spunem – viata e frumoasa

 

 

Mai multe detalii despre Matt si calatoria lui gasiti si pe YouTube.

Gogol Bordello Tribal Connection

I wanna walk this Earth like it is mine
And so is everyone in our funlovin’ tribe

Standard
ganduri, poz(n)e

cum sa iei viata in serios

 Cateodata, viata ne arata fata ei mai putin primitoare. Face si asta parte din regula jocului, trebuie luata ca atare. Si totusi, de cele mai multe ori, ne oprim din drum, ne chinuim, ne intrebam de ce tocmai mie, ce am facut sa merit asta, de ce acum si atatea altele. Ajuta asta in vreun fel? Hmmmm, nu prea, este?
Mai exista insa si alta abordare, mai putin folosita, din pacate. Ce-ar fi daca, atunci cand viata ne intoarce fata ei cea urata, i-am raspunde cam asa?

 

, originally uploaded by Benoit.P.

 

Tu cum faci? Te iei atat de in serios incat sa crezi ca tot universul conspira impotriva ta sau te strambi inapoi la viata cea rea si cauti o iesire din situatie?

Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

La femme qui t’aime

 

 

Cele mai frumoase „orice” pe lume sunt cele pe care nu le (mai) avem. Ati observat asta? Cea mai frumoasa iubire este cea pe care am pierdut-o, cea mai frumoasa prietenie este cea demult instrainata, pasiunea totala este cea a fiintei pe care nu am avut-o de fapt niciodata. Cat de mult gresim, cat de mult regret pentru o poveste care ar fi fost, probabil, cu mult mai stearsa numai de-ar fi fost putin mai lunga.

Cu adevarat frumoase sunt numai povestile care se termina cu „au trait fericiti …” dar pe astea nu le simtim decat la capat de drum. In viteza vietii, ele par sterse, lipsite de stralucire. Sunt mai luminoase cele pe care le pierdem, chiar daca de fapt nu au, poate, alt merit decat ca au fost atat de scurte – prin urmare par si intense. Insa doar par a fi intense …

Cat de mult suntem oare raspunzatori pentru aceste povesti? Fie ele scurte sau lungi, fie ele stralucitoare sau doar placute? Avem oare dreptul sa incepem a istorisi alaturi de cineva atunci cand nu stim finalul? E oare drept sa depeni o poveste al carui fir de fapt nu-l stii? Si daca da, suntem raspunzatori pentru finalul abrupt si sec? O poveste poate fi ea frumoasa numai prin personajele ei, fara a se termina cu „pana la adanci batraneti”? Dar oare cum am putea sti finalul unei povesti de dragoste fara a incepe sa povestim?

Este dureros sa simti ca esti liber si fericit si exact atunci, fix in momentul in care aripi se deschid, sa-ti pierzi tot echilibrul, sa te trezesti (iarasi) singur. Am simtit starea asta, la fel de bine am si creat starea asta. Regret? Evident ca da. Cat de mult insa? Greu de spus dar nu foarte mult. De ce? Pentru ca aceste stari, aceste dureri au la baza trairi puternice, au crescut dintr-un impact pe care cel putin unul din cei doi protagonisti l-a avut asupra celuilalt. Pentru ca aceste dureri sunt cel mai clar semn ca povestea, asa scurta si curmata brusc, a fost o poveste vie, ca timpul ei a fost in afara timpului. Ca acel timp l-am castigat, in nici un caz nu a trecut pe langa noi fara importanta. Ca am trait sau am oferit traire si asta conteaza mai mult decat o durere trecatoare. Caci va trece, cu siguranta, oricat de absoluta pare acum. Acest timp ne-a dat unuia sau altuia dintre personajele diverselor povestioare lectii noi, poate drumuri noi, poate doar stari noi. Dar a dat ceva, nu s-a consumat inutil si fad, nu a trecut prin noi in timp ce noi eram altundeva.

Si pentru asta sunt mai mult decat recunoscator, pentru asta amintirile sunt mereu calde, chiar si atunci cand aduc cu ele o strangere de inima, o lacrima sau un zambet amar. Acel zambet inseamna o crestere, un pas inainte sau cel putin alaturi, un vis sau macar o amintire frumoasa. Si atunci merita, merita din plin.

Desi cu parere de rau ca nu am putut mai mult, la randu-mi nu regret atunci cand am fost eu cel care a plecat, lasand poate un zambet amar in loc. Acel zambet conteaza enorm si cu timpul nu va mai fi amar.

Va fi doar un zambet 🙂

Standard
ca-n viata, ganduri, muzica

zambet

Astazi mi-am adus aminte, cu placere, de o mica intamplare de acum nu multa vreme, cam 2-3 saptamani in urma, o zi de Vineri, cu plecare ceva mai intarziata de acasa 😉 Eram cu bagajele dupa mine, urmand ca in respectiva seara sa plec catre Vama cu un foarte bun prieten si iubita lui. Prin urmare, cam toate premizele pentru o stare excelenta. Ma rog, aproape toate dar asta este alta discutie. Este usor de inteles ca starea mea era una destul de vesela si energica. Acultam Koop, albumul Koop Island.

 

Koop – Come to me

 

Destul de greu sa nu te prinda ritmul, asa-i? Ma gandeam eu 🙂 Ei si ascultand cam astfel de muzica si cum intreg nu prea sunt, evident ca ma tot bataiam de ceva vreme prin masina, mai ascultand sau/si mai cantand. Pana cand opresc la semafor la Rosetii, chiar pe prima banda. Eu imi vad de piesa si de lumea mea – chiar ma simteam foarte liber – si evident cantam. Dupa cateva secunde (multute) de stat la semafor, observ cu coada ochiului pe florareasa de pe trotuar, in dreapta mea. Statea langa florile ei, pe un scaunel si ma privea, zambind. Acel zambet inca nu l-am uitat, era un zambet cald si plin de lumina. Se uita la mine si a devenit si ea fericita, contaminata de fericirea si veselia mea. Sincer nu mai tin minte daca i-am zambit inapoi sau nu, insa sunt sigur ca fericirea ei mi-a dat aripi (nu din cele de la Taur Ros). Am avut sentimentul ca acea zi era deja implinita – am facut un om sa zambeasca, sa se simta si sa-i fie bine – chiar si pentru cateva clipe.

Este atat de usor sa oferim astfel de reactii, nu cere absolut nici un efort, nici o renuntare. Doar starea potrivita, acel sentiment de usurare si de libertate, de bucurie simpla si sincera. Nu este prima reactie de acest gen pe care o observ si in nici un caz nu e prima oara cand ma gandesc la acest fapt. Daca ne este asa de usor sa aducem zambete pe langa noi, cum de putem sa trecem indiferenti si ingandurati unii pe langa altii? Zambetul ar trebui sa fie norma, nu exceptia. Zambetul ar trebuie sa fie reactia fireasca atunci cand privim pe cineva. Ar trebuie sa fim tot timpul constienti de aceasta putere, de puterea de a aduce zambet. Plata vine imediat, cu o dobanda care depaseste orice banca si orice criza economica. Sentimentul care se intoarce spala zeci de suparari si innegurari, spala riduri si ingandurari. Si totusi, de cel mai multe ori alegem sa trecem unii pe langa altii fara sa ne zambim, fara sa ne oferim acest mic dar.

Florareasa

Florareasa

Foto: In the garden de Lee Bogle

 

Tu cand ai facut ultima oara pe cineva necunoscut sa zambeasca?

Standard